ARHIVA ISTORICĂ A UNIVERSITĂȚII BABEȘ-BOLYAI
parte a patrimoniului cultural naţional
Numai cunoscând adevărul trecutului și adevărul prezentului putem spera să ajungem la prevederea viitorului, adică la cunoașterea adevărului de mâine.
Emil Racoviță
Evoluția învăţământului universitar transilvănean justifică încadrarea Universităţii Babeş-Bolyai în rândul marilor unităţi creatoare şi păstrătoare de documente cu importanţă istorică, diplomatică, ştiinţifică şi practică. Primele preocupări privind crearea unei arhive istorice au fost inițiate în anul 1951, ca urmare a Ordinului Circular nr. 333 al Arhivelor Statului, care impunea măsuri privind strângerea şi conservarea fondului arhivistic naţional existent la acea dată. În acest scop, au fost întocmite chestionare la nivelul fiecărei unităţi creatoare de documente din cadrul Universităţilor „Victor Babeş” şi „Bolyai”, care au permis identificarea tuturor tipurilor de documente existente la acea dată. Trebuie să menționăm aici unificarea celor două universități, în anul 1959, noua universitate primind denumirea de astăzi.
În anul 1961 a fost înfiinţat Serviciul Arhiva Generală a Universității Babeș-Bolyai, atribuţiile acestuia de ordonare, prelucrare şi inventariere a documentelor fiind determinate printr-un regulament al universităţii, aprobat de Arhivele Statului, filiala Cluj. La momentul înfiinţării Arhivei Generale, documentele însumau aproximativ 3.500 metri liniari, cu anii extremi 1872-1961, material arhivistic provenit de la 20 de unităţi creatoare de documente din cadrul universităţii: facultăţi, catedre, secţii, institute şi seminarii.
O primă concretizare a eforturilor de identificare, ordonare şi prelucrare a documentelor universităţii a avut loc în anul 1964. Atunci au fost definite principalele fonduri arhivistice existente la acea dată, ele reflectând evoluţia organizatorică a universităţii, începând cu anul 1872, evoluţie marcată de câteva repere cronologice importante:
Astfel, fondurile identificate și prelucrate au purtat denumirile pe care universitatea le-a avut succesiv în perioada menționată:
Pentru intervalul temporal 1872-1948, documentele reflectă schema de organizare universitară sancţionată prin Decretul Imperial din 1872, care avea la bază modelul universitar european contemporan, model perpetuat, indiferent de denumirile universităţii, până după reforma învăţământului din anul 1948.
Se cuvine să amintim faptul că Universitatea Francisc Iosif a fost printre primele instituţii transilvănene care a implementat sistemul de registratură, ca modalitate de evidenţă a documentelor, sistem generalizat la nivelul întregului imperiu, determinând o bună organizare din punctul de vedere al creării, gestionării şi circulaţiei documentelor. Drept urmare, identificarea şi prelucrarea facilă a fondului documentar corespunzător intervalului temporal amintit s-a datorat în cea mai mare măsură acestui sistem de arhivare.
La sfârşitul anilor `80, o parte a fondului documentar UBB a fost preluat de Arhivele Naţionale, filiala Cluj. Păstrând modul de prelucrare pe baza registrelor contemporane de evidenţă (registre de intrare/ieşire, index-uri), aici s-au constituit două fonduri distincte:
- Fondul nr. 315 – Universitatea Francisc Iosif (1872-1919), cu un inventar cuprinzând 30 de file şi un total de 234 unităţi arhivistice;
- Fondul nr. 798 – Universitatea din Cluj (1916-1976), cu un total de 439 unităţi arhivistice.
Ultima preluare de documente a avut loc în anul 1994, este vorba de 34 de dosare ce cuprindeau procesele-verbale ale Senatului universitar din perioada 1919-1976. Materialul arhivistic preluat de Arhivele Naţionale însumează aproximativ 604 metri liniari și nu este unitar, iar cei ce au predat/preluat aceste documente nu au respectat principiul integrității fondului. Astfel, pentru intervalul temporal amintit, fondul documentar UBB a fost împărțit între cele două instituții.
În prezent, Arhiva istorică a Universității Babeș-Bolyai deţine în depozitele sale, un fond documentar istoric ce însumează 2.500 metri liniari, interval temporal 1900-2023, fără a ne referi aici la alte câteva sute de metri liniari de arhivă curentă, păstrate în arhivele creatorilor, aceştia primind asistenţă de specialitate din partea personalului arhivei noastre.